Beneficiile vacantelor si cum pot fi acestea prelungite

Care sunt beneficiile concediului pentru angajati? Dar care sunt cauzele pentru care acestea nu persista in timp? Si, totusi, ce pot face organizatiile pentru a prelungi cat mai mult timp aceste efecte pozitive? Doua cercetatoare ale Departamentului de Psihologie din Konstanz, Germania - Jana Kühnel si Sabine Sonnentag - ne ofera raspunsuri la aceste intrebari.

In timpul serviciului, pe de o parte, angajatii se confrunta cu factori stresori, specifici postului, care le consuma energie fizica si emotionala. In timpul concediului, pe de alta parte, cerintele de la locul de munca sunt inlaturate, ceea ce favorizeaza reconstruirea resurselor personale ale angajatilor. Astfel, sistemul fiziologic si cel psihologic revin la parametri normali. Asadar, cel mai important beneficiu datorat concediilor il reprezinta recuperarea angajatilor dupa munca depusa (pp. 127).

Pe parcursul intregului studiu, autoarele (Kühnel & Sonnentag, 2011) au urmarit doua variabile: epuizarea emotionala si implicarea in munca. Epuizarea emotionala reprezinta dimensiunea de baza a burnout-ului (rezultat al efortului fizic, cognitiv si afectiv prelungit de la serviciu). Implicarea in munca este definita ca o stare psihologica pozitiva de implinire care apare in contextul muncii, ce este caracterizata printr-un nivel ridicat de energie (vigoare), semnificatie si implinire (dedicare) si concentrare in activitatile de munca (absorbtie).

Cercetatoarele au pornit de la ipoteza ca, imediat dupa vacanta, epuizarea emotionala a angajatilor se va diminua, in timp ce implicarea in munca va creste. In plus, au preconizat ca nivelul de epuizare emotionala si cel de implicare in munca se va reintoarce la valoarea initiala, cea dinainte de concediu, in doar patru saptamani de munca. Aceasta deoarece, „la reintoarcerea la serviciu, dupa concediu, individul este iarasi controlat de cerintele postului si timpul sau de recuperare se diminueaza” (pp. 127), mentioneaza autoarele.

Pentru a testa ipotezele, au fost recrutati 131 de profesori de la o scoala din Germania, in apropierea vacantei de Pasti. Acestia au avut de completat cate un chestionar in patru momente de timp diferite: T1 – in ultima zi lucratoare (dinaintea concediului); T2 – prima zi lucratoare (dupa concediu); T3 – a doua saptamana dupa vacanta; T4 – a patra saptamana dupa vacanta. Fiecare dintre cele patru chestionare au urmarit valori ale epuizarii emotionale si ale implicarii in munca.

Mai intai, s-a masurat nivelul initial de epuizare emotionala si de implicare in munca (de dinaintea concediului – T1). Ulterior, in prima zi de dupa vancata (T2), s-a constat ca epuizarea emotionala s-a diminuat, iar nivelul implicarii in munca a crescut. Cu toate acestea, in T3 si T4 (a doua si a patra saptamana), acestea revin, treptat, la nivelul initial. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia ca beneficiile datorate concediului dispar in decursul a patru saptamani de lucru.

Figura 1. Evolutia medie a epuizarii emotionale si a implicarii in munca de-a lungul timpului

„De ce vacanta ar mai conta, de fapt, daca efectele pozitive ale acesteia dispar atat de repede?” (pp. 140), s-au intrebat, pe buna dreptate, autoarele. Potentialele beneficii ale concediilor pot fi identificate insa pe termen lung, la nivelul starii de bine al angajatilor si al performantei in munca. De exemplu, pe termen lung, vacantele pot preveni si reduce reactiile cronice la stres, cum ar fi bolile coronariene.

Totusi, desi dupa vacanta, timpul de recuperare se reduce, angajatii pot cauta oportunitati de recuperare in afara perioadei de lucru, in timpul lor liber. In cursul weekend-urilor, de exemplu, angajatii nu mai sunt supusi cerintelor postului si se pot concentra pe activitati placute, relaxante, cum ar fi plimbarile in aer liber, practicarea unor tehnici de relaxare musculara sau a meditatiei, muzica etc. Cu alte cuvinte, disparitia efectelor pozitive de dupa vacanta poate fi semnificativ incetinita, daca angajatii respecta intru totul programul de odihna si relaxare. O alta optiune viabila este identificarea potentialilor factori stresori de la locul de munca si mentinerea acestora sub control. De exemplu, in cazul profesorilor din studiul mentionat, autoarele au identificat purtarea necuviincioasa a elevilor si presiunea timpului ca fiind cauze ale epuizarii emotionale dupa vacanta. Intr-un alt studiu cu profesori (Bakker, Hakenen, Demerouti & Xanthopoulou, 2007), s-a constatat ca resursele postului (de exemplu: aprecierea) pot favoriza implicarea in munca a profesorilor ce se confrunta cu purtarea necuviincioasa a elevilor.

In concluzie, organizatiile ar trebui sa verifice ca angajatii lor sa aiba suficient timp de recuperare (in concediu, dar si in timpul lor liber), prin implementarea unui program de monitorizare a vacantelor fiecarui angajat. Managerii ar putea sa-si incurajeze angajatii sa se recreeze (prin oferirea de concedii platite), deoarece vacantele pot servi ca un instrument eficient de reducere a epuizarii emotionare si de favorizare a implicarii in munca.

Sursa: Kühnel,J. & Sonnentag, S. (2011). How long do youbenefit from vacation? A closer look at the fade-out of vacation effects. Journal of Organizational Behavior,32(1), 125-143.

Silvia Burciu