Factori care stimulează procrastinarea și efecte în diferite etape ale realizării obiectivelor

Publicația / Jurnalul:  Frontiers în Psychology

Cuvinte cheie: amânarea, traiectorie temporală, motivație, auto-reglare, longitudinal, menținerea ritmului de lucru

Titlu articol: Examining Procrastination Across Multiple Goal Stages: A Longitudinal Study of Temporal Motivation Theory

Autori:Piers Steel, Frode Svartdal, Tomas Thundiyil, and Thomas Brothen

Anul publicării: 2018

Definirea cât mai clară a unui obiectiv, stabilirea unei strategii și a unui plan pentru urmărirea acestuia, precum și realizarea activităților propriu-zise pentru atingerea lui sunt etapele esențiale pentru succesul unui proiect, a unui obiectiv sau a unei firme.

Cu toate acestea, există adesea în aceste etape diferiți factori greu de anticipat care subminează puterea planurilor anticipate și create. Studiul de față analizează unul dintre cei mai importanți factori - amânarea / procrastinarea și cum anume intervine în aceste diferite etape ale realizării obiectivelor (Steel, Svartdal, Thundivil & Brothen, 2018). Procrastinarea reflectă amânarea sau întârzierea în acțiune sau în realizarea propriu-zis a sarcinilor de lucru. În ceea ce privește procesul de realizare a obiectivelor, rezultatele acestui studiu arată că amânarea este activă mai ales atunci când distanța temporală dintre intenția de a acționa și realizarea propriu-zisă a activității este mai mare, intervenind așadar în etapa de urmărire pe termen lung a obiectivului.

Adițional, rezultatele studiului explorează și care sunt factorii care stimulează sau scad cel mai puternic amânarea, unii dintre ei fiind inevitabili:

• lipsa de energie - măsura în care o persoană poate depune efort pe perioade mari de timp sau nivelul de oboseală. Intervine inevitabil și afectează capacitatea de auto-reglare individuală, făcând probabilă apariția procrastinării.
• automatismele - rutina personală și planificarea activităților scad probabilitatea apariției procrastinării
• strategii de control a mediului / contextului - măsura în care o persoană își limitează accesul la o serie de stimuli care ar putea tenta atenția spre alte activități sau își creează un spațiu care să susțină atenția pe realizarea sarcinilor. Astfel, această strategie poate scădea probabilitatea apariției procrastinării.

Pentru mai multe detalii despre rezultatele studiului, regăsiți aici articolul:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5891720/

Prezentarea realizată de dr. Cristina Maria Bostan