Beneficiile vacanțelor și cum pot fi acestea prelungite

Care sunt beneficiile concediului pentru angajați? Dar care sunt cauzele pentru care acestea nu persistă în timp? Și, totuși, ce pot face organizațiile pentru a prelungi cât mai mult timp aceste efecte pozitive? Două cercetătoare ale Departamentului de Psihologie din Konstanz, Germania - Jana Kühnel și Sabine Sonnentag - ne oferă răspunsuri la aceste întrebări.

În timpul serviciului, pe de o parte, angajații se confruntă cu factori stresori, specifici postului, care le consumă energie fizică și emoțională. În timpul concediului, pe de altă parte, cerințele de la locul de muncă sunt înlăturate, ceea ce favorizează reconstruirea resurselor personale ale angajaților. Astfel, sistemul fiziologic și cel psihologic revin la parametri normali. Așadar, cel mai important beneficiu datorat concediilor îl reprezintă recuperarea angajaților după munca depusă (pp. 127).

Pe parcursul întregului studiu, autoarele (Kühnel & Sonnentag, 2011) au urmărit două variabile: epuizarea emoțională și implicarea în muncă. Epuizarea emoțională reprezintă dimensiunea de bază a burnout-ului (rezultat al efortului fizic, cognitiv și afectiv prelungit de la serviciu). Implicarea în muncă este definită ca o stare psihologică pozitivă de împlinire care apare în contextul muncii, ce este caracterizată printr-un nivel ridicat de energie (vigoare), semnificație și împlinire (dedicare) și concentrare în activitățile de muncă (absorbție).

Cercetatoarele au pornit de la ipoteza că, imediat după vacanță, epuizarea emoțională a angajaților se va diminua, în timp ce implicarea în muncă va crește. În plus, au preconizat că nivelul de epuizare emoțională și cel de implicare în muncă se va reîntoarce la valoarea inițială, cea dinainte de concediu, în doar patru săptămâni de muncă. Aceasta deoarece, „la reîntoarcerea la serviciu, după concediu, individul este iarăși controlat de cerințele postului și timpul sau de recuperare se diminuează” (pp. 127), menționează autoarele.

Pentru a testa ipotezele, au fost recrutați 131 de profesori de la o școală din Germania, în apropierea vacanței de Paști. Aceștia au avut de completat câte un chestionar în patru momente de timp diferite: T1 – în ultima zi lucrătoare (dinaintea concediului); T2 – prima zi lucrătoare (după concediu); T3 – a două săptămâna după vacanță; T4 – a patra săptămâna după vacanță. Fiecare dintre cele patru chestionare au urmărit valori ale epuizării emoționale și ale implicării în muncă.

Mai întâi, s-a măsurat nivelul inițial de epuizare emoțională și de implicare în muncă (de dinaintea concediului – T1). Ulterior, în prima zi de după vacanță (T2), s-a constatat că epuizarea emoțională s-a diminuat, iar nivelul implicării în muncă a crescut. Cu toate acestea, în T3 și T4 (a doua și a patra săptămână), acestea revin, treptat, la nivelul inițial. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că beneficiile datorate concediului dispar în decursul a patru săptămâni de lucru.

Figura 1. Evoluția medie a epuizării emoționale și a implicării în muncă de-a lungul timpului

„De ce vacanța ar mai conta, de fapt, dacă efectele pozitive ale acesteia dispar atât de repede?” (pp. 140), s-au întrebat, pe bună dreptate, autoarele. Potențialele beneficii ale concediilor pot fi identificate însă pe termen lung, la nivelul stării de bine al angajaților și al performanței în muncă. De exemplu, pe termen lung, vacanțele pot preveni și reduce reacțiile cronice la stres, cum ar fi bolile coronariene.

Totuși, deși după vacanță, timpul de recuperare se reduce, angajații pot căuta oportunități de recuperare în afara perioadei de lucru, în timpul lor liber. În cursul weekend-urilor, de exemplu, angajații nu mai sunt supuși cerințelor postului și se pot concentra pe activități plăcute, relaxante, cum ar fi plimbările în aer liber, practicarea unor tehnici de relaxare musculară sau a meditației, muzică etc. Cu alte cuvinte, dispariția efectelor pozitive de după vacanță poate fi semnificativ încetinită, dacă angajații respectă întru totul programul de odihnă și relaxare. O altă opțiune viabilă este identificarea potențialilor factori stresori de la locul de muncă și menținerea acestora sub control. De exemplu, în cazul profesorilor din studiul menționat, autoarele au identificat purtarea necuviincioasă a elevilor și presiunea timpului ca fiind cauze ale epuizării emoționale după vacanță. Într-un alt studiu cu profesori (Bakker, Hakenen, Demerouti & Xanthopoulou, 2007), s-a constatat că resursele postului (de exemplu: aprecierea) pot favoriza implicarea în muncă a profesorilor ce se confruntă cu purtarea necuviincioasă a elevilor.

În concluzie, organizațiile ar trebui să verifice ca angajații lor să aibă suficient timp de recuperare (în concediu, dar și în timpul lor liber), prin implementarea unui program de monitorizare a vacanțelor fiecărui angajat. Managerii ar putea să-și încurajeze angajații să se recreeze (prin oferirea de concedii plătite), deoarece vacanțele pot servi ca un instrument eficient de reducere a epuizării emoționale și de favorizare a implicării în muncă.

Sursă: Kühnel,J. & Sonnentag, S. (2011). How long do youbenefit from vacation? A closer look at the fade-out of vacation effects. Journal of Organizational Behavior,32(1), 125-143.

Silvia Burciu