Studiu privind efectele generale ale experienței personale în timpul crizei războiului și insecuritatea locului de muncă în Siria

Publicația:  Psihologia Resurselor Umane

Cuvinte cheie: experiența personală în timpul crizei războiului, insecuritatea locului de muncă, satisfacția profesională, angajament afectiv, încredere organizațională, intenția de a demisiona, comportament civic organizațional, Siria

Articol: Studiu privind efectele generale ale experienței personale în timpul crizei războiului și insecuritatea locului de muncă în Siria

Autori: Ali Bassam Mahmoud, William D. Reisel

Anul publicării: 2015

Prezentare realizată de Ana–Nicoleta Alexandrescu

Studiul de față și-a propus să cerceteze relația dintre efectele generale ale experienței personale în timpul crizei războiului (PEoWTC) și insecuritatea locului de muncă. Cercetarea a fost realizată în Siria, în condițiile crizei cu care se confruntă națiunea în anii 2011-2014 și reprezintă o premieră: experiența personală în timpul crizei războiului nu a fost studiată niciodată în relație cu insecuritatea locului de muncă.

Astfel, scopul cercetării a fost acela de a analiza dacă insecuritatea locului de muncă mediază în mod semnificativ relațiile dintre experiența personală și satisfacția profesională, angajamentul afectiv, intenția de a demisiona, încrederea și comportamentul civic organizațional.

În ciuda numeroaselor obstacole întâlnite în timpul războiului, datele au fost colectate în Damasc, Siria, în timpul perioadei de criză din anii 2011-2014. Eșantionul a fost format din 129 de profesioniști, manageri și administratori (58.9% bărbați și 41.1% femei, M = 33.27, SD = 9.33), care făceau parte din sectorul public. Diverse studii anterioare au arătat că securitatea locului de muncă este mai mare în sectorul public, în comparație cu sectorul privat (în Siria). Datele au fost colectate direct de la angajați prin intermediul chestionarelor - fie în format electronic, fie pe hârtie, traduse atât în limba engleză, cât și în limba arabă.

Insecuritatea locului de muncă a fost măsurată utilizând o scală adaptată după Francis & Barling (2005). În acest sens, a fost elaborată o scală cu doi itemi. Primul element viza siguranța personală a fiecăruia în condiții de război, în timp ce, al doilea element făcea referire la posibilitatea de a pierde locul de muncă în timpul războiului. Folosind un design transversal, corelațiile observate sunt insuficiente pentru a stabili relații cauzale între variabile.

Rezultatele studiului au arătat că experiența personală în timpul crizei războiului prezice pozitiv insecuritatea locului de muncă. Mai mult, insecuritatea locului de muncă mediază puternic relația dintre efectele generale ale experienței personale în timpul crizei războiului și satisfacția profesională, angajamentul afectiv, intenția de a demisiona și comportamentul civic organizațional.

Implicațiile practice ale studiului i-ar putea ajuta pe conducătorii organizațiilor să acorde o mai mare importanță efectelor experienței personale în timpul crizei războiului și percepțiilor angajaților cu privire la nesiguranța locului de muncă.