Percepția potrivirii persoanei cu vocația – resursă personală în cadrul modelului solicitări-resurse ale postului

Publicația: Psihologia Resurselor Umane

Cuvinte cheie: percepţia potrivirii persoană-vocaţie, implicare în muncă, model solicitări-resurse ale postului

Articol: Percepția potrivirii persoanei cu vocația – resursă personală în cadrul modelului solicitări-resurse ale postului

Autori: Bosneag, I., Petrus., A., A., Besciu, R., I., Lacatus, D., C.

Anul publicării: 2016

Prezentare realizată de Florentina Linca

 

Una dintre principalele teme de interes din domeniul psihologiei industrial-organizaționale, cu impact asupra succesului individual şi asupra profitabilității organizațiilor, este implicarea în muncă. Implicarea în muncă a angajaților se află pe locul doi în ierarhia principalelor preocupări ale conducătorilor organizațiilor și reprezintă o stare atitudinal-motivațională pozitivă, de împlinire, caracterizată de vigoare, dedicare și absorbire, pe care angajații o trăiesc în raport cu munca lor.

Unul dintre cei mai robuști predictori ai implicării în muncă este reprezentat de resursele postului, care împiedică epuizarea determinată de solicitările postului și care stimulează dezvoltarea personală. Potrivirea persoană - vocație se referă la congruența dintre caracteristicile individului și cele ale postului în cadrul căreia își desfășoară activitatea. Așadar, sccopul acestui studiu a fost atât de a investiga valoarea predictivă a potrivirii persoană - vocație pentru implicare, cât și de a testa potențialul rol moderator al acesteia în relația dintre resurse și implicare.

Ipotezele cercetării

H1: Resursele postului (autonomia postului, suportul social, feedbackul pentru performanță, supervizarea prin coaching, oportunitățile de dezvoltare) și resursele personale (optimismul, autoeficacitatea) prezic implicarea în muncă.

H2: Potrivirea persoană - vocație are validitate incrementală în predicția implicării în muncă peste resursele postului și resursele personale.

H3: Potrivirea persoană - vocație moderează relația dintre resursele postului și resursele personale și implicarea în muncă, respectiv potrivirea persoană - vocație potențează relația dintre resurse (ale postului și personale) și implicarea în muncă.

La studiu au participat 312 respondenți care își desfășoară activitatea în mediul urban, în principal în București, selectați prin metoda eșantionării pe bază de conveniență, urmărindu-se însă asigurarea eterogenității din perspectiva domeniului de activitate. Vârsta participanților a fost  cuprinsă între 23 de ani și 63 de ani.

Variabilele cercetării au fost : resursele postului (reprezentate de caracteristicile postului: autonomia postului, suportul social al colegilor, feedback- ul cu privire la performanță, supervizarea prin coaching și oportunitățile de dezvoltare), resursele personale (reprezentate de trăsături ale persoanei: optimismul și autoeficiența) și implicarea în muncă.

Rezultatele obținute susțin relația dintre resurse și implicarea în muncă, cu excepția suportului social (H1), precum și valoarea incrementală pe care o aduce potrivirea persoană-vocație în predicția implicării în muncă (H2). Efectul de moderare nu este susținut de date (H3).

Rezultatele studiului au arătat că resursele (postului și personale) prezic implicarea în muncă, precum și faptul că potrivirea postului cu vocația are cel mai mare efect în estimarea implicării. Cu toate acestea, interacțiunea dintre resurse și potrivirea postului cu vocația nu aduce un increment semnificativ statistic în predicția implicării.

Aceste rezultate pot fi luate în considerare în studii viitoare privind rolul potrivirii postului cu vocația ca resursă personală în cadrul modelului solicitări-resurse ale postului și evidenţiază importanța măsurării directe a potrivirii postului cu vocația, atât în procesul de selecţie, cât și pentru motivarea angajaţilor.

Rezultatele studiului pot fi luate în considerare și în practica specialiștilor din domeniul organizațional. Întrucât potrivirea postului cu vocația este un factor motivațional și are un efect semnificativ asupra implicării, este important ca această trăsătură să fie observată atât în procesul de selecţie al angajaților, cât și în motivarea acestora, deoarece este un antecedent al potrivirii persoanei cu organizaţia şi, ca urmare, un predictor al atitudinilor şi rezultatelor în muncă.