Stilul de atașament și performanța angajaților: Rolul mediator al epuizării profesionale

Publicația / Jurnalul: The Journal of Psychology

Cuvinte cheie: teoria atașamentului, epuizare, performanță la locul de muncă, modelare prin ecuații structurale

Titlu articol: Attachment style and employee performance: The mediating role of burnout

Autori: Virga D., Schaufeli, W. B., Taris, T., van Beek, I., Sulea, C.

Anul publicării: 2019

Epuizarea profesională este tot mai des un subiect de discuție pentru angajați și mai ales pentru practicienii interesați să promoveze sănătatea la locul de muncă. În studiul de față, autorii au analizat procesul prin care stilurile de atașament insecurizant (de tip anxios și ezitant) duc la epuizarea profesională care afectează negativ performanța angajaților.  În plus, studiul realizat a analizat acest proces în două culturi diferite, participanții fiind angajați sau studenți angajați din Olanda și din România.

În concordanță cu teoria atașamentului (Bowlby, 1973, 1988) și rezultate empirice anterioare, autorii au argumentat că stilurile de atașament de tip insecurizante sunt factori de vulnerabilitate personali care pot duce la epuizare profesională, în condiții de stres ocupațional. Această abordare a stilurilor de atașament la adulți contribuie la dezvoltarea modelului Solicitări -Resurse ale Postului (JD-R model, Bakker & Demerouti, 2007) prin introducerea unei noi solicitări personale. De exemplu, atunci când angajații au un stil de atașament nesecurizant de tip anxios, adică tind să se perceapă pe sine într-un mod nefavorabil și care resimt anxietate în relațiile interpersonale, pot ajunge să se concentreze prea mult pe modalități de  a-i mulțumi pe ceilalți din jur, scăzând nivelul de energie și ajung să fie epuizați profesional. Asemănător, cei care au un stil de atașament de tip evitare pot ajunge să investească mai mult efort în a-și realiza munca, pentru a deveni foarte independenți și a evita construirea de relații pozitive, conducând astfel la epuizare profesională.

Rezultatele au arătat că, indiferent de cultură, cele două modele de mediere testate și-au demonstrat invarianța. Astfel, persoanele care tind să se perceapă pe sine într-un mod nefavorabil și care sunt ineficiente în gestionarea emoțiilor negative (stil de atașament anxios) vor fi mai predispuse la epuizare profesională, iar această stare afectează negativ performanța, atât pentru angajații din Olanda (B = -.16, CI 95% -.26, -.09), cât și pentru cei din România (B = -.10, CI 95% -.16, -.04). În schimb, ipoteza prin care persoanele care recunosc că nu se simt confortabil atunci când cei din jur li se auto-dezvăluie emoțional (ex. stil de atașament de evitare) se simt epuizate și le scade performanța nu a fost confirmată. Rezultatele sugerează că experiențele de socializare timpurie din copilărie joacă un rol în modelarea comportamentul angajatului și bunăstarea acestuia la locul de muncă.

Atașamentul la adulți este o tema puțin abordată în psihologia sănătății ocupaționale. De aceea, acest studiu are o contribuție teoretică și practică semnificativă. Astfel, organizațiile pot proiecta intervenții care să îmbunătățească stilul relațional al angajaților și să întărească un climat suportiv și bazat pe încredere pentru diminuarea epuizării profesionale și creșterea performanței.

Pentru mai multe detalii despre cadrul teoretic și empiric al studiului, acesta se regăsește în întregime aici:

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00223980.2018.1542375?journalCode=vjrl20

Prezentare realizată de dr. Cristina Maria Bostan