Utilizarea smartphone-ului după o zi de muncă împiedică procesul de recuperare
Unde se află granița dintre angajament organizațional și burnout? Cum să facilităm performanța în muncă, fără să inhibăm satisfacția angajatului, fără să-i afectăm sănătatea? Într-o societate caracterizată prin criză economică și reducere de personal, angajații fac tot mai multe demersuri pentru a reuși să-și păstreze slujba. În aceeași măsură, organizațiile tind să mărească așteptările în ceea ce privește disponibilitatea proprilor angajați. Luând în considerare actuala politică organizațională și avansarea tehnologiei, Derks și Bakker (2014), doi cercetători olandezi, au dorit să afle în ce măsură utilizarea, în timpul liber, a smartphone-urilor primite de la serviciu afectează viața familială a angajatului și îl împiedică pe acesta să se relaxeze.
Smartphone-ul prelungește timpul petrecut la muncă prin intermediul apelurilor și a e-mail-urilor primite de la colegii din companie. Astfel, distincția dintre domeniul public și privat devine tot mai slabă. Angajatul este nevoit să fie la curent cu noile modificări, de aceea, prin intermediul acestui dispozitiv portabil, este disponibil oricând și oriunde. Este importantă mențiunea că studiul de față (Derks & Bakker, 2014) se referă la utilizarea smartphone-ului după orele de lucru, ca un ajutor tehnologic suplimentar (pp. 413), situație cu mult diferită de cea în care angajatul își petrece mare parte din timpul efectiv de lucru acasă, și nu la birou.
Interferența muncă-familie reprezintă un conflict intra-rol în care presiunile de la serviciu și responsabilitățile de acasă sunt reciproc incompatibile. Timpul petrecut acasă este menit să reducă tensiunea acumulată, adică permite angajatului să se detașeze psihologic de ziua de lucru ce s-a sfârșit și să se relaxeze pentru cea care va urma. Angajaților care au obiceiul de a sta conectați la munca lor - prin intermediul smartphone-urilor - le este foarte greu, dacă nu, chiar imposibil, să și se detașeze psihologic, în același timp. Cu alte cuvinte, menționează cercetătorii, interferența muncă-familie împiedică procesul de recuperare (pp. 412). Asta înseamnă că, pentru a concilia acest conflict, acasă, angajatul ar trebui să nu mai răspundă la apeluri și la e-mail-uri referitoare la muncă: să de detașeze mental de serviciu.
Așadar, cercetătorii au pornit de la următoarele ipoteze: utilizarea smartphone-ului după orele de lucru este corelată pozitiv cu interferența muncă-familie și, totodată, interferența muncă-familie corelează pozitiv cu nivelul de burnout. Pentru a testa aceste ipoteze, au selectat 69 de voluntari, angajați ai unei firme, care aveau în posesie un smartphone în scop de serviciu. Participanții au fost rugați să răspundă la un chestionar care putea fi completat online, la finalul a 5 zile lucrătoare consecutive. Acest chestionar cuprindea itemi care măsoară detașarea psihologică (de exemplu: În timpul meu liber, încerc să uit de serviciu. – pp. 420), itemi care măsoară interferența muncă-familie (de exemplu: Astăzi am avut dificultăți în îndeplinirea responsabilităților casnice, deoarece m-am gândit constant la serviciu. – pp. 421) și itemi care măsoară nivelul de burnout (de exemplu: M-am simțit epuizat la sfârșitul zilei mele de lucru. – pp.421). În plus, pentru a identifica dacă participanții utilizează intensiv smartphone-urile, au adăugat și itemi precum: Atunci când smartphone-ul meu indică un mesaj nou, nu pot să rezist să nu-l verific (pp. 421).
După ce datele au fost colectate și analizate, rezultatele cercetării au confirmat ipotezele: utilizatorii de smartphone-uri care reușesc să se detașeze psihologic de serviciu și să se relaxeze fac față mai ușor conflictului muncă-familie. În plus, menționează autorii, rezultatele au arătat că interferența muncă-familie este corelată pozitiv cu nivelul de burnout, (p. 430). O posibilă explicație în acest sens este că utilizarea smartphone-ului după o zi de muncă împuținează resursele existente (care se află deja la un nivel scăzut), de unde rezultă epuizare fizică și emoțională.
Autorii diferențiază utilizarea smartphone-urilor după o zi de muncă de folosirea calculatoarelor în același scop. Calculatoarele sunt tehnologii mult mai pasive, comparativ cu smartphone-urile, deoarece utilizatorii trebuie să se așeze și să le aprindă, înainte de a accesa toate facilitățile și să contribuie, astfel, la interferența muncă-familie (pp. 419). În ceea ce privește smartphone-urile, atunci când acestea indică un mesaj, oamenii sunt curioși și simt nevoia să le verifice, fie că au legătură cu munca sau nu. Această acțiune pare a fi inofensivă, deoarece durează doar câteva minute. Totuși, fără a realiza asta, oamenii pot să petreacă mai mult timp pe smartphone-uri decât au impresia (pp. 417). Așadar, angajații care utilizează intensiv smartphone-urile devin dependenți și se simt inconfortabil atunci când sunt nevoiți să le stingă.
Prin urmare, deși o bună conectivitate și flexibilitate a angajaților are avantajele ei, acest fapt poate să aibă și consecințe negative la nivel individual (oboseală, insomnii sau alți indicatori ai unei sănătăți precare – pp. 415; plus imposibilitatea de a se recupera din tensiunea acumulată în ziua de lucru). Autorii menționează că, pentru a-și menține angajații sănătoși, organizațiile au resposabilitatea de a le face cunoscute aceste efecte și să îi încurajeze pe angajați să adopte o strategie care are drept scop stabilirea unor granițe concrete între serviciu și viața familială (pp. 433).
În concluzie, deoarece toate organizațiile aspiră la productivitate crescută, angajament organizațional și sănătate ocupațională, ar fi indicat ca managerii să discute cu angajații, să îi întrebe dacă doresc să utilizeze un smartphone și să stabilească o politică organizațională care să clarifice așteptările pe care organizația le are de la fiecare angajat în parte. Dacă aceste limite sunt corect stabilite, potențialele efecte negative ale smartphone-urilor se diminuează considerabil și, atât organizația, cât și angajații, se pot bucura de avantajele acestor dispozitive.
Silvia Burciu